El si ea-iarna

El(fericit ca un copil): uite cum ninge..a venit iarna mai devreme decat credeam si cred ca, decat credea oricine.

Ea(plictisita): eu nu credeam nimic!
El(facand ochii mari la ea):cum adica nimic?

Ea(serioasa):stii ce? Nu am venit sa vorbim despre cum ninge, sa facem o adevarata teorie despre puterea anotimpului iarna de a schimba sentimentele si gandurile oamenilor-ca oamenii devin mai buni, isi fac cadouri, isi zambesc si se imbratiseaza.si pentru ce? Doar pentru ca este iarna ?doar pentru ca e frig afara si asta ne aduna pe toti in jurul unei mese?

El(si mai mirat de atitudinea ei rece):oau.de ce te-ai dus asa departe?

Ea(sigura): pentru ca esti constient ca aici se ajungea oricum..si am mai scurtat din timp(zambind ironic)

El(cedeaza): nu te mai inteleg..spune-mi tu despre ce vrei sa vorbim..despre noi doi nu vrei ..despre zapada nu vrei…(aruncand un ochi la ea-ca un psiholog care incearca sa patrunda in mintea ei)poate despre tine ti-ar face placere.

Ea(ii taie avantul):prostii.de parca nu ma cunosti.ce am putea vorbi de mine? Sti ca nu e un subiect complicat care sa implice un dialog.

El(scurt): atunci plec.-si se ridica de pe fotoliu.

Ea(nu se astepta la o asa replica-se ridica de pe fotoliul ei, aproape sa il darame): unde sa pleci ?

El(intorcand doar capul): sa dorm ..sa visez.pentru ca doar atunci cand te visez esti calma, esti calda si sti cum sa imi zambesti.in vis esti langa mine in zapada sau stai la geam cu mine de mana si o privesti cu ochii sclipind.