El si ea(4)-La spital

El alearga grabit pe scari.nu nimereste din prima salonul, dar intreaba foarte speriat pe orice persoana imbracata in halat alb unde se afla sala nr.30...si spre sfarsitul ceasului , o gaseste..
Ea cu ochii intre-deschisi se uita mirata.
El: buna...
Ea: buna si tie...straine.
El(la aceste vorbe a zambit, bucurandu-se ca inca nu i-a pierit simtul umorului): cum te simti ?
Ea: cum se vede.
El: sa sti ca m-am ingrijorat cand am auzit ce ai patit..
Ea(se uita in gol): dar tu cine esti ?
El(putin nedumerit): cum adica...cine sunt ?
Ea(si mai speriata):spune-mi !hai!
El:persoana care ai iubit-o cel mai mult in viata ta..
Ea:am iubit?
El:da ...(incercand sa gesticuleze ca si cum i-ar explica prin semne)iubirea acel sentiment frumos ce te face sa te simti ca...
Ea(repede,curioasa): ca ce?
El(schimband finalul): te ridica la cer..
Ea(parca tentata de ceea ce aude):atunci....poate ma vei invata intr-o zi sa iubesc si eu .
El ridica ochii de jos catre ea-nu zice nimic-nu stie ce sa zica..doar arunca un zambet in coltul gurii si tace..nu intelege nimic, dar o sa se gandeasca la propunerea ei.