Inceputul ultimei scrisori

"Nu mai am cuvinte si m-ai intrebat daca ai fost buna la ceva.. da, sa ma lasi mereu fara cuvinte si nu zambi ca nu in sensul acela bun. Te-am considerat mereu frumoasa, buna, sincer si cu ambitia ta te-ai straduit sa imi arati contrariu..si nu pentru ca nu erai cum te credeam dar doar ca sa nu fie ca mine. Ambitia ta si orgoliu te-au ridicat in ochii tai dar nu si in ai mei. Ai vrut sa fi peste oricare alta si asta e bine; dar cand ai inceput sa fi peste mine si apoi peste noi doi am inteles ca este ceva ce depaseste relatia noastra: este vorba doar despre persoana ta.

Cand iti spuneam ca sunt nebun, nebun dupa tine ai ras si ti-ai luminat fata. Iti placea ce auzi desi imi repetai continuu sa fiu serios si imi stergeai speranta ca o sa ma intelegi, speranta ca o sa imi zambesti cu ochii sclipind de bucurie. Insa tu ma priveai de sus si atunci si in momentele in care eram suparat si lasam privirea in jos. 

Singurele momente in care te priveam de sus era atunci cand eram deasupra ta; iti placea sa opui rezistenta, iti placea sa te strang la pieptul meu ca sa imi simti inima batand, iti placea sa ma simti parte din tine. Imi spuneai ca niciodata nu te inteleg si da, aveai dreptate. Ce as putea sa inteleg de la un leu sau oricare animal de prada care il privesti din departarea si chiar daca ai avea mancare sa ii dai te prefera pe tine la cina? 

Mi-a placut la tine hotararea, misterul, felul in care stii sa iubesti..sau cel putin am crezut ca este un fel de a iubi.

....Te-am inteles desi nu te intelegeam. Paradoxal dar de fiecare data cadeam ca un sclav al pasiunii si al focului din ochii tai. Te aprobam desi nu ma obligai, te iubeam desi nu-mi dadeai motive, te doream desi nu insistai fiind deajuns doar sa imi arunci o privire.

Insa acum simt ca nu mai pot lupta, nu mai pot duce lupta cu tine, cu pasiunea asta care pe tine te hraneste si te satisface iar pe mine ma oboseste..."

Semneaza

Al tau suflet, ca din mine a ramas doar umbra.