Am trecut de faza in care te cautam prin vise, am ajuns sa te cunosc si in realitatea asta ciudata

II.

E weekend si eu ma pregatesc sa iau masa de dimineata. E asa de bine sa te trezesti la 12 si sa zici ca e dimineata. Imi pregatesc bolul pentru cereale (asta obisnuiesc sa mananc numai in weekend, uneori chiar si prietenii rad de mine), ma duc la baie sa ma spal pe dinti si pe fata.
Si uite asa au trecut doua saptamani si eu tot nu am aflat ce s-a intamplat defapt cu Denisa. Nici nu am mai cumparat cafea de acolo de cand am aflat vestea in dimineata aceea. I-am povestit si mamei tot ce s-a intamplat si surprinzator nu a ras de mine dar a simtit ca sunt mai trist, confuz, ca lipseste ceva. Mi-a spus ca daca imi pasa atat de mult sa o caut...dar nu vreau sa par vreun obsedat. Ce sa fac? Sa ajung la spital si sa ii zic: buna..eu sunt..stii..eu luam cafea in fiecare dimineata de la tine si...am aflat ca esti bolnava si m-am ingrijorat...iar ea s-ar uita lung la mine, mirata si m-ar intreba: tu cine mai esti? Pentru ca intr-adevar poate nici nu stie cine sunt chiar daca imi zambea de fiecare data.
Si atunci mi-am amintit vorbele bunicului care mereu incerca sa ma incurajeze, poate mai mult pentru lucrurile pe care le regreta el ca nu le-a facut inainte sa moara. Si imi zicea asa:
Tu mereu ai fost nepotul meu preferat si am sa iti spun un secret: orice vrei sa faci in viata asta si nu ai intentia sa ranesti pe nimeni, nu ezita sa faci. Altfel o sa ajungi ca mine si o sa te intrebi "ce ar fi fost daca..". 
Iubirea e frumoasa chiar daca e doar iubire fata de corpul unei persoane asa cum e si iubirea doar pentru sufletul cuiva..nu stii daca cineva te vrea pana nu ii marturisesti si tu dorintele tale..nu iti fie frica sa spui ce simti pentru ca un om de calitate nu rade de trairile altcuiva..nu lasa pe altii sa iti schimbe caracterul tau frumos si baga de seama ca cine te va iubi inseamna ca l-a vazut. Si nu uita sa iti amintesti de vorbele astea de fiecare data cand te simti jos..ca stiu ca or sa fie si momente asa..
Si ma batea pe umar de fiecare data...
Asa m-am intristat si azi amintindu-mi de el; desi avea atatia ani era totusi un om modern. Nu trece mult timp de cand imi adunasem gandurile si ma ridic de pe scaun, las dezordine in urma si ma urc in masina catre spital. Poate de asta aveam nevoie, de o incurajare.

Comentarii

Postări populare