Alegeri

Nu stiu de ce am venit la petrecere.. nu am chef sa dansez, nu am chef sa beau nimic, nici sa privesc pe cineva in ochi. Ma afund cu totul in telefon si incerc sa ma fac invizibil. Mai bine ramaneam acasa, dar se supara colegul meu de apartament pe mine; ultima oara nu mi-a vorbit doua saptamani..ce copil.
Dar cu ce scop am venit? Ce caut eu acolo? Nu cunosc pe nimeni, prietena nu am...probabil vroia sa rada de mine putin.
Au trecut mai bine de doua ore si eu tot pe acelasi scaun sunt, dar nici ca ma baga cineva in seama. Prietenul meu si-a gasit un grup mai vechi de cunostinte iar sa ma bag in seama cu cineva....slabe sanse. Nici macar o fata frumoasa sa o invit la un dans nu este; sau daca ar fi macar draguta, a venit insotita. Nu e nimic, m-am obisnuit sa fiu ignorat......
Mai trece inca o ora, deja se apropia de miezul noptii. Am fost doar pana la baie si am mai baut un pahar de vin. Incepusem sa ma plictisesc dar am observat ca nimeni nu pleca, nimeni nu se plictisea. Am auzind susotind la masa apropiata niste doamne ca asteapta interpreta serii si dupa aceea se duc acasa.
Ma facusera curios cu toate ca nimic nu ma mai impresiona la ora aceea, poate doar un fotoliu ca acel scaun era tare inconfortabil. Imi butonez in continuare telefonul cand...deodata se opreste muzica. Clar, acesta este momentul asteptat! mi-am zis oarecum ironic.
Incepe sa cante o melodie lenta iar pe fundal se aude o voce feminina mai mult decat placuta, parca era din alta lume. Intorc capul curios si am ramas mut de ganduri..era ceva ce oricine si-ar fi dorit; o femeie frumoasa, delicata, parul ei brunet ii acoperea umerii goi care luceau in lumina reflectoarelor iar ochii....pareau un ocean. Nu stiu ce canta, nu stiu cine e sau cati ani are, nu stiu nimic despre ea. Toata lumea dansa pe ritmul lent al vocii ei numai eu stateam pe acel scaun nemiscat si o priveam de parca il vazusem pe Dumnezeu. Era atat de frumoasa incat as fi fugit langa ea pe scena as fi luat o in brate si as fi fugit cu ea din locul ala plin de atatia straini. Atat de frumoasa incat as fi vrut-o doar pentru mine. Egoismul si pasiunea, tandretea si dorinta erau toate in mine, doar pentru ea. Era minunata, dar nici eu nu eram un om urat. Partea proasta este ca nu stiu cum sa fac sa ma observe fara sa o sperii.
Dupa ce termina de cantat toate melodiile la care am fost atent vers cu vers de parca ii sorbeam fiecare cuvant ce ii ieseau pe buzele perfecte si rosii, m-am indreptat catre masa ei.
-Stiu ce vrei, te-am vazut inca de la masa cum te uitai la mine. Spuse ea cu ochii in telefon.
M-a surprins recunosc, nu intelegeam ce crede, nu intelegeam ce gandeste.
-Nu inteleg la ce te referi....spun eu, in speranta de a-mi explica ea mai bine desi banuiam ce vrea sa zica.
-Ma consideri perfecta, ma consideri frumoasa, vrei sa fii cu mine....nu esti primul.
-Corect vreau sa fiu cu tine...vreau sa te cunosc mai bine.
-Frumusetea mea e un defect....
-Nu spune asta, este un dar!spun eu intrand in rolul unui consilier.
-La ce folos daca in curand boala o sa ma doboare? 
In acel moment intelesesem totul. Vorbea putin dar intelegeam multe.
-Cu atat mai mult vreau sa fiu cu tine. Ii spun eu plin de speranta.
Ea ridica ochii si ma priveste pentru prima oara.
-O sa suferi.
-As da orice sa sufar pentru o femeie ca tine decat sa fiu un mediocru langa o femeie care nu are nimic special.

A zambit usor si fara sa spuna nimic s-a ridicat de pe scaun si s-a indreptat usor catre usa. In acel moment am crezut ca am piedut-o insa fara nici o ezitare ea se opreste in dreptul usii intoarce capul catre mine si imi intinde mana. Stiam ca nu e loc de alte intrebari, stiam ca ne intelesesem din semne si priviri, alesesem deja. Nu am ezitat, nu imi mai pasa ca nu am venit singur, nu mai vroiam sa dau explicatii nimanui.
Am plecat cu ea.