Prin alta lume

Asta e o altfel de poveste...este despre lumea mea nevazuta. Despre corabiile care aluneca in marea albastra in vreme buna, dar si neagra in vreme rea... despre pasarile albe ce capata nuante cenusii cand ploaia se abate din senin. In lumea in care totul este posibil incat petalele cad din cer si te intrebi de unde, in care soarele zambeste cand vrea el si ii vezi trasaturile fara sa te sperii.
Cand ma sufoc in aerul parfumat de vara deschid larg geamul si de unde, nu stiu, dar vine o adiere mai placuta ca o mangaiere.
Ma atinge pe umar si nu cred ca e doar vantul...ma intorc fara frica pentru ca sunt in lumea mea si in lumea mea teama nu s-a nascut..
-Vreau sa te vad zambind ca atunci....spuse EL.
-Ca atunci cand ...ce? 
-Ca atunci cand m-ai intalnit... si zambeste negresit.
Plec ochii peste buchetul de flori de pe masa si in acelasi timp ma lovesc de o multime de ganduri. Dar EL nu ma lasa asa, imi apuca fata usor cu mainile lui puternice dar fine ..Ma cunoaste prea bine.Continua sa zambeasca; nu inteleg de ce si incerc sa aflu.
-Nu am cum sa fiu altfel...tu ma intelegi cel mai bine dar esti numai aici in lumea mea..si fac o pauza scurta..eu nu pot trai in lumi paralele, asa ca spune-mi: de ce imi zambesti mereu?
-Chiar daca ma intrebi ai habar deja...
Ma uit si mai mirata la el si ma ia de mana, dar nu cum mi-am dorit..si e ciudat, pentru ca simt ca stie asta.
Nu stiu cum se face dar stiu totul si tot ce stiu....e si in mintea lui.
S-a departat putin dar nu inainte sa imi spuna ca data viitoare imi va darui ceva....si a disparut din camera...

Nu o sa imi fie dor de el, ciudat...nu sunt nici curioasa ce o sa-mi daruiasca...si totul pentru ca stiu ca EL este mereu aici, oricand am nevoie...........in lumea mea....

Este dragoste asta? Sau ce este?