Arta de a nu intelege.

Gandesc pentru multi dar nu si pentru mine.. Simt un gol si acesta se aduna si se inmulteste, mai greu ca in matematica. Si nu sunt povesti, este pura teorie; 1+1=2 si nu POATE 2. E o teorie despre a avea doar doua optiuni, alb sau negru, da sau nu, ai castigat sau ai pierdut...e ca in dragoste: iubesti sau NU.
As schimba lumea, dar lumea mea. Acolo sunt multe ganduri care nu traiesc in armonie; vecini care se cearta, razboaie, o lume nebuna. Noroc cu eclipsele de muzica si parfum...ele calmeaza lumea si toate gandurile petrec ca niste betivi care cand se aduna sa bea sunt prieteni, nu dusmani.
Echilibrul este armonia perfecta si ordinea primara. Echilibrul este visul frumos la care viseaza toti "locuitorii" din lumea mea...
Si toate vin si toate trec si iar de la inceput, incepem un nou sfarsit. Vreau ceva nou si noul nu ma vrea. Singura solutie este ca toata lumea mea sa cada...sa moara toata gandurile, sa nasc altele si sa le manipulez dupa bunul plac...



Inceputul a reprezentat pana acum doar 3% ...... Razboiul incepe dinaintea inceputului; sfarsitul nu este o concluzie, este un " mai vreau".