Vorbe mici pentru ganduri mari

Clipa vesnica a magiei a disparut. Paradoxal, dar adevarat. M-am trezit in parfumul florilor de iarna. Am incetat sa cant acel cantec ce-l cantam in fiecare an cand ma simteam singur si am ridicat ochii spre cer, privind praful magiei cum se ridica. As fi vrut ca doua perechi de ochi sa se uite spre cer in acest moment: tu si eu.
Insetat de focul amintirii tale incep sa ma trezesc din magia nemarginita la care speram si ma afund in gandurile mele...in care esti tu. Nu-mi place ce se intampla, dar tind sa cred ca-mi place sa-mi fac rau. Ma hranesc cu dureri, cu rani in suflet si imi sting setea cu lacrimi. Asa e viata sau doar eu? Asa li se intampla tuturor sau doar mie? Cu un rasuflu usor ma ridic de pe multimea de flori pe care le-am strivit....si da! nu era la figurat, chiar m-am trezit in parfumul lor/pe ele. Si incep sa cant si pe tine vazandu-te ca te bucuri de muzica mea.