Un gand la plural.

Convinge-ma ca nu sunt aici, ca mintea mea se afla dincolo de limitele umane, asta pentru faptul ca meditez si gandesc prea mult...prea mult strica. Reflectez la ce mi-ai spus si nu pot sa ma abtin sa nu imi las noptile in care somnul era stapan peste trupul meu. Ma lovesc mereu de idei contradictorii si ajung sa ma cert cu mine. Clipesc de zece ori pe secunda si mazgalesc foaia cu linii orizontale. Si asa mai trece o ora din noapte-o nimica toata.
As fi vrut pe cineva cu care sa impart linistea, sa stam sa ne privim doar si sa ne intelegem din priviri; vorbele sunt de prisos-limbajul trupului sa actioneze. Dar cum sa te gasesc pe tine, persoana perfecta? sa ies in strada sa strig in gura mare? E prea frig noaptea, nu-mi permit luxul sa inghet de frig.
Si de unde atata generozitate din partea mea? Sa-mi amintesc ca sunt o egoista.da! cu mana pe inima. Ce prostie din partea mea...

                                                            --va urma--