Vorbe mici pentru ganduri mari

Am privit pe geam tacerea noptii. Un haos de liniste, un gol total de intuneric si pustiu...mi-am pus zeci de intrebari care imi sunau ca un ecou in minte. Si atunci am stiut ca sunt doar eu ...nu-mi mai asculta nimeni gandurile, nu e nimeni sa-mi gaseasca raspuns la intrebari. Am inteles ca mintea mea e la fel ca noaptea. O noapte racoroasa de toamna tarzie presarata cu parfumul greierilor. Apoi am privit in suflet...e prea incarcat pentru a mai intelege ceva...un gol plin cu amintiri, secvente, oamenii pe care i-am intalnit pana acum...si prezentul confuz..de-as putea fi o statuie ar fii mai confortabil. Vreau un semn ..sa ma ajute sa rezolv tot ce ma apasa..sa-mi goleasca sufletul si sa-mi umple mintea..