Fantezii eroice

Duminica, vara, ziua..banca din parc, carte, soarele racindu-si razele peste mine. Incerc de o ora sa trec la pagina urmatoare-dar ciudat, nu ma deranjeaza acest lucru. Se intampla totul de parca timpul s-ar fi oprit in loc, la tipul de pe banca alaturata..poate daca as trece la pagina urmatoare ceasul si-ar goni liniile si ar impinge minutele catre ore... pun picior peste picior, imi duc mana prin par si astept sa ma priveasca. In schimb el, si-a fixat privirea pe fetele acelea care se dau cu rolele si rad zgomotos..si le zambeste cu un aer fermecator...e chiar asa de plictisitoare o fata care citeste o carte in parc?sau care....incearca...trebuie sa  ma gandesc la ceva, dar repede pana nu se aseaza "intamplator" o pustoaica pe banca langa el pe motiv ca s-a accidentat sau ca a obosit. Singura miscare pe care am considerat-o cea mai utila si eficienta a fost sa ma ridic si sa ma duc langa el pe banca...dar nu oricum, asadar trebuia sa ma gandesc la ce efecte sa folosesc. Imi desfac picioarele incrucisate, pun semn la carte, desi am ramas tot la prima pagina; imi desfac parul prins in coada si imi iau un avant zgomotos sa ma ridic. E singurul moment in care isi intoarce privirea, chiar daca pentru doua secunde-cum te-ai uita la orice strain care iti trece prin fata, dar ....s-a uitat..si inima incepe sa imi salte in sus de emotii...ce copila. Zambesc pe sub buze, iar de m-ar vedea cineva, ar zice ca sunt nebuna. Nu m-ar deranja: sunt. Trag aer in piept si ma indepartez de banca, cu pasii de parca as pasi pe podium; ii zaresc profilul doar, el fiind preocupat inca de acele fete care rad continuu, parca in ambitia mea. Cinci pasi au trebuit ca sa ajung aproape de el, insa soarele isi face datoria sa imi rapeasca ochii atat de mult, incat o pata alba de lumina mi se pune ca o perdea peste ochi. Pentru un moment am calatorit in toata lumea... nu vedeam nimic, dar asa simteam..pentru moment am trecut prin toate starile, sentimentele, trairile.. pentru moment am fost si foc si apa, am fost orice si oricine pana sa...aterizez ca din vacanta, fara bagaje dupa mine, intr-un pat alb si un miros puternic de detergent.. Clipesc de doua ori ca sa fiu cea mai buna versiune a mea si incerc sa urmaresc zgomotul din incapere. Un barbat cu un halat alb si lung, ce parea ca a fost imbracat in graba cu el, deoarece pantalonii crem inchis sareau in evidenta. Blond si inalt..Tin gura deschisa cateva secunde pana reusesc sa scot un sunet si intr-un final zic, fastacita, fara sa tin cont ca era un necunoscut:
-Tu esti.....eroul meu..pentru ca m-ai salvat.
Expresiva, de parca as fi jucat rolul intr-un film, iar replica aceasta avea sa ma faca celebra.
Barbatul se opreste din ceea ce face, ca un hot prins furand din casa si se intoarce spre mine.
-Doar asta e datoria mea, domnisoara!
Si zambeste si incep sa derulez filmul din parc cu acele fete pe role. El era, zambetul ii era inconfundabil. Fac ochii mari, de parca mi-as da sufletul pe acel pat;incep sa ma lovesc de albul infinit...Pentru un moment am calatorit in toata lumea.....